PLEASE SCROLL DOWN FOR THE ENGLISH VERSION
De ceva vreme încerc să-mi construiesc arborele genealogic și să reconstitui o parte din istoria familiei mele. Așa că am făcut un test ADN. Am ales MyHeritage, pentru că au cea mai mare baza de date în Europa. Și așa, am pornit în căutarea originilor mele. Am găsit chiar și 1609 de veri de gradul 3-5, înregistrați in sistem, răsfirați în toată lumea, cu care împărtășesc segmente de ADN, moștenite de la același strămoș comun.
Tot procesul a fost foarte simplu. Am comandat de pe site kit-ul de recoltare, care a ajuns în câteva zile. Pentru a colecta proba, am imprimat interiorul obrazului cu un tampon, apoi am repetat cu al doilea. Am pus tampoanele în fiole, fiolele în plic, și le-am trimis prin poștă la laboratorul din Texas, pentru analiză. În 3 – 4 săptămâni am primit un e-mail, cum că pot vedea rezultatele pe site. Aveți aici și un filmuleț IGTV cu kit-ul, recoltarea, rezultatele, etc. Nu uitați să urmăriți contul de Instagram just.love.cookin ! Este un cont nou, show some love. :)
Rezultatele testului cuprind o estimare a etnicității, o împărțire procentuală a istoricului strămoșesc. Putem vedea o listă a regiunilor din care provin strămoșii mei, ce procentaj din ADN-ul meu provine din fiecare zonă, și care a fost drumul străbunilor mei prin lume. O să vă spun rezultatele, și apoi o să le compar cu informațiile pe care le aveam deja despre familia mea. Pe persoană fizică, dețin 5 etnicități, după cum urmează:
39,0% Peninsula Balcanică iar graficul se întinde în Nord, până în Letonia
34,5% Europa de Est – Rusia, Ucraina, Belarus
21,8% Sudul Italiei și Grecia
2,7% Asia de Sud (India, Nepal, Sri Lanka) ?!
2,0% Regiunea Baltică – Estonia, Letonia, Lituania
O să încep cu ce știu eu desprea ai mei. Familia din partea tatălui meu are rădăcini în Rusia. Din partea aceasta de familie am două nume: bunica Popovici și bunicul Ciolacu. “Popovich”, care înseamnă “fiu al preotului”, e un nume de proveniență rusă / ucrainiană / bielorusă. Al meu tată părea rus getbeget oricum, cu ochii albaștri ca cerul senin și pielea albă, că mai alba nu se putea, pe care i-am moștenit-o dealtfel. Ochii lui s-au amestecat cu cei căprui ai mamei, iar ai mei au o culoare greu de definit, verzi la amiază, galbeni la apus, albăstrui când plâng, gri la umbră, și un amestec incert a tot ceea ce-am menționat mai sus, noaptea. S-ar mai numi și “hazel”, dar nu-mi plac banalitățile.
Numele bunicului patern, Ciolacu, a fost și el romanizat, din turcescul “Çolak” (a se citi Ciolac, însemnând “ciunt” sau “cel fără un braț”. Bunicul le avea pe ambele, însă. Îmi amintesc de el binișor. Avea o valiză din lemn, vopsită verde, și o raniță de pe vremea când era soldat (ceva rezistent, bineînțeles), cu care cutreiera dealurile. Nu credea în mijloacele de transport, era un rebel, cu sau fără cauză. Pe la începutul vacanțelor de vară petrecute la țară, mi-l amintesc cum se întorcea din pădure cu un sac plin de flori de tei. Nu eram o familie febrilă, așa cum ai mei nu erau nici mari băutori de ceai, (la ora 17:00 se aprecia un vin bun, mai degrabă) dar an de an, acele flori de tei erau culese și puse la uscat. Când primea pensia, mă chema și începea să îmi dicteze, iar eu scriam tacticos scrisorile pentru copiii lui, în felul asta îmi câștigam banii cinsit. Nu era un romantic incurabil căruia nu îi plăcea telefonul. El nu auzea. Își pierduse auzul în armată, într-o explozie. Mă punea pe-un genunchi și îmi cânta cântece pe care și le amintea din armată, pentru că de atunci probabil nu mai auzise muzică. Bless his soul… Toate cântecele aveau la bază un păhărel cu rămurele și o fată care nu rămânea fidelă până se întorcea soldatul acasă. Ce ți-e și cu fetele astea… Cum spuneam, numele lui (și-al meu) de familie e de proveniență turcă, iar după cum puteți vedea pe harta de mai jos, ta da da daaahhhh, este cuprinsă partea europeană a Istanbulului, adică fix acolo unde îmi bate mie inima dintotdeauna. Nu exista altă opțiune, Istanbulul trebuia să se afle în codul meu genetic meu măcar puțin, că altfel făceam contestație la ADN. Deci am aflat motivul petru care vorbesc turca de zici că m-am născut acolo. Iubesc fiecare piatră a acestei minuni de oraș cu muzică de vapoare și pescăruși, cu parfum sărat de alge și condimente. Orașul meu iubit, care se intinde pe două continente, metropola care nu doarme niciodată, singurul loc unde mă simt “acasă”… Vorbesc cu dor, pentru că nu l-am mai văzut de vreo 2 ani. Să treacă mai repede ciuma asta…
Revenind la povestea noastră, bunica maternă povestea mereu că familia ei se trage din Italia, și că se numeau Lorosso. Cercetând, am descoperit că este un nume de familie tipic din Puglia, al cincilea cel mai des înâlnit (sunt în jur de 2500 de familii cu numele ăsta în Puglia), și destul de rar în alte părți ale Italiei (doar câteva zeci), iar rezulatele primite confirmă asta, fiindcă un procent mare arată Sudul Italiei / Grecia, dar cu informațiile pe care le aveam, am reușit fac o localizare mult mai precisă. Numele de familie Lorosso a fost transformat în Luiuz (numele bunicii) pentru romanizare. Indubitabil, Lorosso sună mult mai fancy. Deci, că să înțelegeți, pe un sfert mă trag din tocul cizmei, iar rezultatele sunt aproape precise, cu 21,8% Sudul Italiei. Deci, pizza, pasta e vino! OK? Am locuit în Nordul Italiei, în Bologna, timp de 7 ani. Iubesc Italia de la Nord la Sud. Iubesc dealurile Toscanei, casele din piatră de rău, degustările de vin, pastele cu sos din roșii coapte sub soarele Siciliei, străduțele înguste de pe Coasta Amalfitană, parfumul de busuioc, somnul de pomeriggio, capuccino de dimineață, și canalele Veneției. Mi-e dor de Florența, de mătușile grijulii care m-au învățat să gătesc mâncarea italienească, să fac tortellini minusculi si cu ochii închiși, să nu fierb ragu-ul niciodată mai puțin de 6 ore, iar pastele și orezul să le las întotdeauna “al dente”. Am rămas si cu multe valori după timpul petrecut acolo. Mi-e dor și de Italia, se vede ?
Dar să ne întoarcem la ADN-urile noastre. Nu am multe informații despre originile familiei bunicului matern, din păcate. Bunica și el au pătimit mult din cauza chiaburiei. Pentru cine nu știe ce înseamnă, chiaburii erau persoane care dispuneau de averi, de pământ mult și de mijloace de producție, și pe de-asupra mai ofereau și muncă salariată, pe vremea comunismului. Ceea ce era o crimă care se pedeapsea cu închisoarea, pe atunci. Au fost persecutați de către regimul comunist mulți ani. Construiseră un buncăr subteran, pentru ca bunica să se poată ascunde pe timpul zilei. Ea era cea hărțuită. Versiunea oficială era că a plecat, părăsindu-i. Până într-o noapte când au spart ușa, au smuls-o de lângă soțul ei și de lângă mama, și au arestat-o. Până la urmă, și-au dat seama că trebuia să fie pe undeva pe lângă casă pentru că mama mergea la școală cu hainele apretate și călcate, lucru care aparent nu putea fi atribuit unui bărbat pe atunci. Bunica mea își cumpăra hainele și pălăriile de la case de modă, era inteligentă, curajoasă, mândră, frumoasă, rebelă, și deopotrivă înțeleaptă și blândă. Și au intemnințat-o, pentru că pe-atunci doar sufletul îți putea aparține, că dealtfel, nici propriile trupuri nu le mai aparțineau. Statul deținea tot. Ar fi multe de spus despre perioada comunistă, dar poate altă dată…
Ne luăm ADN-ul de la ambii părinți, 50% de la mamă și 50% de la tată, deci fiecare din părinții noștri ne transmit 25% + 25% din ADN-ul propriilor părinți. În România suntem deja de vreo2 generații cu toții, așa că săpând mai adânc, reies următoarele: bunica maternă a contribuit cu cei 21,8 % italienești, sau oricum din zona aceea. Bunica paternă a contribuit cu partea ei de Rusia care e mai ridicată de 25%, pentru că include și Ucraina, Belarus, Polonia, etc. Oamenii s-au plimbat de colo colo, de-a lungul istoriei. Dar mai avem încă enigma strămoșilor bunicului matern, care pare a fi un amestec. Poate avea rădăcinile în Peninsula Balcanică (39,0%), acolo graficul se întinde până în Letonia. Poate că strămoșii lui au coborât înspre Istanbul. Bunicul patern, în schimb pare să aibă o moștenire amestecată, dar mai degrabă nordică, aș zice, judecând după aparențele lui, deci poate fi un amestec de Europa de Est (34,5%), Estonia, Letonia, Balcani…
Acum că am luat la rând cei 4 bunici, hai să vorbim totuși despre acei 2,7% Asia de Sud. Asta poate însemna că la un moment dat, într-un trecut nu prea îndepărtat, un nepalez, pakistanez sau indian, a rătăcit pe alte tărâmuri, poate Italia, poate România, poate Rusia, poate prin Balcani, și s-a îndrăgostit de o strămoașă de-a mea. Poate fi și invers, bineînțeles. În felul asta și-a lăsat amprenta în ADN-ul meu, așa cum ai lăsa o scrisoare pentru stră strănepoții tăi. Am primit scrisoarea ta, dragă strămoș sud asiatic! Cam atât am avut de povestit pentru azi. Sper că stați acasă. Stay safe!
I took a DNA Ancestry test
For quite some time now, I’ve been trying to build my family tree and reconstruct my family history. So I took a DNA ancestry test. I chose MyHeritage, because they have the largest database in Europe. With their help, I discovered the origins of my ancestors. I found out I have 1609 DNA matches, of 3rd – 5th cousins, spread all over the world, with whom we share DNA segments, inherited from the same common ancestor.
The whole process was quite simple. I ordered the DNA kit from MyHeritage website, and it arrived in a few days. Then, I have activated my kit online, I collected ther DNA sample by scraping up-and-down inside my cheeks, one cheek swab at a time, for 60 seconds. I then broke the swab/stick against the inside edge of the vial, placed the vials in the envelope and I shipped the sample back to the laboratories in Texas. After 3 or 4 weeks I received an email, saying that my results were ready. The test results include an estimate of ethnicity percentage. We can see a list of the regions from where my ancestors come from, what percentage of my DNA comes from each area, and how my ancestors migrated. I’ll let you know the results, and then I’ll compare them with the information I alrady had about my ancestors. I have 5 ethnicities, as follows:
39.0% Balkan Peninsula and the graph extends north up to Latvia
34.5% Eastern Europe – Russia, Ukraine, Belarus
21.8% Southern Italy and Greece
2.7% South Asia (India, Nepal, Sri Lanka) ?!
2.0% Baltic region – Estonia, Latvia, Lithuania
I’ll start with what I know about my family. My father’s family has relatives in Russia. From this family I have two surnames: Popovici and Ciolacu. “Popovich”, which means “son of the priest”, is a name of Russian / Ukrainian / Belarusian origins. My father definitely got the looks of Russian people anyway, with his eyes like the clear blue sky and his white skin, which I inherited. His eyes blended with my mother’s brown eyes, and as a result, mine have an indefinable color, green at noon, blueish when I’m crying, yellow at sunset, gray in the shadow, and an uncertain mix of everything I mentioned above, at night. You can call this “hazel”, but I don’t like banalities.
The paternal grandfather’s surname was obviously Ciolacu, a name of Turkish origin, meaning “the one without an arm”. But grandpa had his both arms. I remember him a little. He had a wooden, green suitcase, and a backpack from the years he was in the army. He would always take his backpack and roam the hills. At the beginning of the summer holidays I spent in the country, I remember him returning from the forest with a bag full of linden flowers. We weren’t a feverish family, and we weren’t big on tea drinking either, (a good wine was appreciated more) but year after year, he would pick all those linden flowers and bring them home. He used to pay me for writing his letters. He was not an incurable romantic who didn’t liked the phone, but he was deaf. He had lost his hearing in the army during an explosion. He used to sang songs he remembered from the army, because he had not heard any music since then. Bless his soul … All these songs were about a girl who didn’t remain faithful until the soldier returned home. As I said, his (and my) family name is of Turkish origins, and as you can see on the map below, the European part of Istanbul is included, which is the place I love the most on Earth. There was no other option, Istanbul had to be in my genetic code, even if in a very small percentage. Otherwise I wouldn’t be so in love with every stone of this wonder that is Istanbul, the city on two continents, the metropolis that doesn’t sleep, the only place where I feel “at home”… I miss it so much…
Back to our story, my maternal grandmother always told that her side of the family was from Italy, and that they were called Lorosso. Researching, I discovered that it is a typical family name from Puglia, the fifth most common, and quite rare in other parts of Italy, and the results I received confirm this, because a large percentage shows the south of Italy / Greece, but with the information I had, I managed to locate it more precisely. The Lorosso last name was transformed into Luiuz (my grandmother’s maiden name) for romanization. Undoubtedly, Lorosso sounds more fancy. So I’m a quarter italian, from the boot’s hill, and the results are almost accurate, with 21.8% Southern Italy. So, pizza, pasta and wine! I lived in Northern Italy, in Bologna, for 7 years. I love Italy from North to South. I love the hills of Tuscany, the river stone houses, the wine tastings, the pasta with sauce made from tomatoes ripen under the Sicilian sun, the narrow streets of the Amalfi Coast, the aroma of fresh basil, the pomeriggio naps, the cappuccinos in the morning, and the Venice gondolas. I miss Florence, the caring aunts who taught me how to cook Italian food, to never to boil ragu for less than 6 hours, and to always cook the pasta and rice “al dente”. I miss Italy too, as you can see.
But let’s get back to our DNA story. I don’t have much information on the origins of my maternal grandfather’s family, unfortunately. I only know that my grandmother and him suffered a lot because of their wealth. They had assets, more land than they could work, means of production, and also offered paid work during communism. Which was a crime that was being punished by imprisonment at the time. They were persecuted by the communist regime for many years. They had built an underground bunker so that grandma could hide during the day. Until one night they broke in, and took her away from her husband and child, and took her to jail. Eventually, they realized it had to be somewhere near the house because my mom was going to school with her clothes ironed, which apparently couldn’t be attributed to a man back then. My grandmother bought her clothes and hats from fashion houses, she was smart, brave, proud, beautiful, rebellious, and at the same time, she was a kind soul. And they imprisoned her, because at that time only your soul could belong to you. The state owned everything else. There would be much to say about the communist period, but maybe another time…
We get our DNA from both our parents, 50% from the mother and 50% from the father, so each of our parents gives us 25% + 25% of their parents’ DNA. We already live in Romania for a few generations, so digging deeper, we got the following results: my maternal grandmother contributed with the 21.8% Italian ancestry. We can confirm the Russian ancestry from my paternal grandmother, which is higher than 25%, but we still have the enigma of the maternal grandfather’s ancestors, which seems to be a mix. He may have come from the Balkan Peninsula (39.0%),and there the graph extends North, up to Latvia. Maybe his ancestors migrated South, to Istanbul. My paternal grandfather seems to have a mixed heritage too, but rather a Nordic one, I would say, judging by his appearance, and the numbers here, so it can be a mixture of Eastern Europe (34.5%), Estonia, Latvia, the Balkans …
Now that we talked about all 4 grandparents, let’s talk about those 2.7% South Asia on the map. This may be because at some point, in the not too distant past, a Nepalese, a Pakistani or an Indian man has wandered to foreign lands, maybe Italy, maybe Romania, maybe Russia, maybe through the Balkans, and he fell in love with a great-grandmother of mine. It can be the other way around too, of course. That way he left his mark on my DNA, just as you would leave a letter to your great-grandchildren. I’m signing off. Stay home & stay safe!