Inainte de a incepe povestea gemului, vreau sa spun o treaba. Pasionata fiind de gramatica si cu sute de carti citite in multe limbi, (o alta mare pasiune de-a mea) eu abia la 24 de ani mi-am dat seama ca fructele din poza de mai sus nu se numesc capsuni , ci capsune. Se vede ca nu am intalnit cuvantul prea des, incat sa imi atraga atentia. Cand am inteles ca m-am exprimat gresit atata timp, am fost pe cale sa ma rusinez.

Am vrut sa fac o dulceata de gutui ca cea pe care o facea bunica,Dzeu sa o odihneasca in pace.Avea o camera plina cu gemuri,dulceturi si struguri deshidratati,al caror parfum imi invoca deseori memoria olfactiva iar daca paradisul are un miros,cred ca acela e.Plutea mereu in aer parfum de dulceata de gutui…I-am cerut mamei reteta,iar astazi am incercat sa o reproduc, zic eu,  cu  succes.

5 cani gutui taiate cubulete sau rase

3 cani apa

1 kg zahar

zeama de la 1 lamaie

Spalam bine gutuile si le decojim.Apoi

-400 g zahar pentru 1 kg prune curatate de simburi

-sucul unei jumatati de lamaie

-200 g nuci

Prunele se cintaresc,dupa ce s-au curatat.Le punem pe foc,intr-o cratita cu un volum de 2 ori mai mare decit cel al fructelor.

Adaugam zaharul si le lasam putin sa isi lase zeama.

E bine daca nu punem oala direct pe flacara.

Dupa ce a inceput sa fiarba, dam focul la mic si lasam pana se ingroasa.Punem zeama de lamaie,si incepem sa amestecam mai des insistand pe fundul cratitei.