I officially love Greece


Posted on September 18th, by Ana Maria in Articole / Tipsuri / Diverse. 5 comments

Lindos1

Kalimeeeeraaa!! Ne-am intors din Rodos. Fizic… Psihic inca nu… Nici nu pot spune ca mi-e dor, fiindca nu constientizez pe deplin ca nu mai suntem acolo. Nu ma asteptam nici pe departe la atata caldura si frumusete, chiar daca am vazut multe poze frumoase inainte de a pleca si citit multe pareri pozitive. Este o insula destul de marisoara (1.398 km² si 110.000 locuitori). I se spune si Insula Soarelui, fiindca aici straluceste soarele 300 de zile pe an. Un batran mi-a spus ca a vazut zapada de 3 ori in toata viata lui. Cat il invidiez… Rodos este cea mai mare si cea mai estică insulă dintre insulele grupului Dodecaneze in Marea Egee. Este a patra insula ca marime din Grecia, si este situata mult mai aproape de tarmul turcesc decat de cel al patriei mama. Capitala, denumita tot Rodos, este situata in partea nordica a insulei. Aici am descoperit un mix perfect al tuturor culturilor care au influentat-o de-a lungul timpului. Am regasit mai peste tot o adiere turceasca, ca doar Rodos a apartinut si otomanilor, datorita lui Süleyman care a cucerit insula de la cavalerii ioaniti in 1522, pentru asigurarea legaturilor dintre Istanbul si Egipt.

Noi am stat doar o saptamana, de pe 8 pe 15 septembrie, ca ne-am facut de cap toata vara, si nu am mai putut continua in acelasi ritm si toamna, cu toate ca am fi vrut tare mult. Am stat in Faliraki, cea mai activa statiune a insulei, cu plaja de nisip spre deosebire de Rodos care are si pietricele, cu care nu m-as fi impacat. *__* Pe toata perioada nu a vazut nici macar o mica pata alba in cer… Nici o urma de nor, doar soarele care arde innebunitor de dimineata pana la apus. Si cat de bine ne-a fost la un pas de mare, tolaniti in sezlong, la umbra, cu o carte in mana (respectiv ipod in urechi) si un cocktail rece alaturi. Apa este FANTASTICA, cea mai minunata pe care am vazut-o pana acum si nu imi voi schimba parerea pana nu voi ajunge in Bora Bora. (curad,sper) *__* Am inotat mai mult decat am facut-o vreodata, fiindca apa era atat de linistita si curata… Nisipul in mare e mangaietor de fin, incat te face sa te minunezi incontinuu… Cred ca iunie si septembrie, si as spune chiar si octombrie sunt lunile cele mai potrivite pentru cei care vor sa viziteze insula mai pe indelete. Am spus octombrie fiindca la jumatatea lui septembrie nu se respira deloc atat cat era soarele pe cer. Noroc cu meltemi, un vant care sufla cateva ore pe zi, de ne-a mai ajutat, ca in rest am stat la umbra sau in apa. Am vizitat cat am putut de mult intr-un timp restrans, cu promisiunea de a ne intoarce cat mai curand. Nu am fost la Valea Fluturilor, fiindca ne-a descurajat un sofer de taxi. Data viitoare o sa mergem sigur.

Visualizza album
Visualizza album Visualizza album Visualizza album Visualizza album Visualizza album
Visualizza album Visualizza album Visualizza album Visualizza album Visualizza album
Visualizza album Visualizza album Visualizza album Visualizza album Visualizza album
Visualizza album Visualizza album Visualizza album Visualizza album Visualizza album
Visualizza album Visualizza album Visualizza album Visualizza album Visualizza album
Visualizza album Visualizza album Visualizza album Visualizza album Visualizza album
Visualizza album Visualizza album Visualizza album Visualizza album Visualizza album
Visualizza album Visualizza album Visualizza album Visualizza album Visualizza album

Unul din primele locuri pe care le-am vizitat a fost Lindos, unul din cele trei orase-cetate antice ale Rodos-ului. Este un sat micut, cu case albe, stradute aglomerate si inguste pe care nu se poate circula cu masina. Este situat deasupra unui golf splendid, care vazut de sus iti taie respiratia. Am urcat spre Acropole sub un soare innebunitor, iar cand am ajuns la la ultima scara, am privit inapoi si l-am vazut pe iubitul meu tinandu-se de-o creanga, in plina criza de rau de inaltime. Nu a mai putut continua cele 3 scari ramase, asa ca nu am mai vazut Acropolele. *__* Never mind, am ras de el toata ziua, asa ca suntem chit. *__* Pentru 5 euro puteti urca la Acropole cu magarusii, insa noua mi-a fost atat de mila de ei… Pe caldura aia carau in spinare ditamai oamenii pe drumul ala intortocheat si abrupt… Eu am urcat in spinarea unui magarus cca 30 de secunde, de dragul unei poze, dupa care mi-a parut atat de rau… Turcii spun ca cei mai frumosi ochi din lume sunt ochii magarilor, iar eu chiar impartasesc ideea asta.  Prassonissi, la care am renuntat, fiindca era imposibil de cald. Da, incep sa fiu tot mai convinsa ca mai/octombrie ar fi lunile cele mai potrivite pentru cei care vor sa vada toata insula. *__*

Si acum urmeaza partea cea mai distractiva. Am cumparat bilete pentru o mini croaziera, si ni s-a spus sa fim la 14:45 la Peter’s Watersports, pe plaja Faliraki. Zis si facut! Ajungem acolo cu vreo 5 minute inainte, si intrebam de ambarcatiune. Apare un tip de-acum negru de bronzat ce era, cu parul lung, ultra tatuat, cu o bandana in cap si diverse accesorii, care ne spune sa urcam in barca rosie. In mare, la vreo 20 m, era o barca cu motor, in care am urcat, dupa care ne-a ajuns din urma si “Jack Sparrow”. A pornit motorul si de-acolo am pierdut firul. Ideea era ca ambarcatiunea principala  plecase mai devreme, iar el trebuia sa o ajunga. Nu stiu care e viteza maxima cu care poate naviga o barca, insa aceea sunt sigura ca si-a depasit toate limitele ! Incerc sa gasesc cuvintele potrivite pt a povesti modul in care ne indreptam direct spre vasul pe care trebuia sa urcam, cu o viteza de genul 300 km/h, cu capitanul care parea high si sufla insistent intr-un fluier pt a atentiona vaporasul sa se opreasca. Nu stiu cat a durat, dar nici nu am crezut ca scapam vii din barca aia… Tremuram din toate incheieturile cand ne-am ridicat sa sarim in cealalta parte. Sa nu mai spun ca “Mr Jack” ne-a pierdut voucher-ul in cursa lui nebuna, asa ca a trebuit sa povestim exact de unde si cum am cumparat biletele odata trecuti in vaporas. Aici era plin de persoane normale, asa ne-am relaxat putin. Nu a durat mult insa, caci Adrenalin Glass Bottom Boat, are drept capitan e un tip super original. *__* Chiar mai original decat primul. La 5 minute dupa ce am urcat, ne-a oferit o tigara groasa cam cat 4 degete. Ar fi fumat-o linistit daca nu-l tragea de maneca ajutorul lui,dar tot una era, fiindca avea o stare permanenta de relax, deci nu cred ca l-ar fi influentat prea tare. Ajutorul la randul lui mirosea serios a Ouzo. *__* E inutil sa mai spun ca am ascultat Bob Marley la maxim si la dus si la intors. *__* Dar a fost chiar funny pana la urma, caci se vedea ca ambii erau veterani in toate cele, deci nu eram in pericol, iar amintirile locurilor pe care le-am vazut sunt de nepretuit. Ne-au dus intai la Ladiko, apoi la Afandou, dupa care ne-am oprit timp de cateva ore la Anthony Quinn bay, un colt de Paradis. Aici apa este ireal de transparenta iar inotul este ultra facilitat de marea atat linistita. Aici fasia de plaja este cu pietre, la fel si fundul marii, dar la cat e de frumos, chiar nu te mai gandesti la nimic. Am savurat fiecare moment si le-am inmagazinat pt a le scoate la iveala iarna asta, cand o sa ninga si-o sa ploua, si nu o sa mai vad soarele cu saptamanile… :((( Urasc iarna, frigul si zapada… Ne gandim la modul cel mai serios sa cumparam o casa in Faliraki peste vreo 2-3 ani. Ne-a vrajit definitiv ospitalitatea si caldura grecilor, ca sa nu mentionez din nou frumusetea insulei, si pozitia atat de strategica, la 45 min cu vaporul de Turcia (Marmaris). In legatura cu asta am avut o mare aventura…

Din prima zi cand am ajuns am inceput sa cautam la agentii bilete pt Marmaris. Pleaca doar un singur vapor, din Rodos, de 2 ori pe zi, la 8 si la 10, si se intoarce la 18.00 respectiv 20.00. Ei bine, se stricase motorul vaporului… Si mi-am dorit atat de mult sa pasesc pe pamant turcesc incat am trecut zilnic pe la o agentie sa intreb daca s-a reluat activitatea. Noi trebuia sa fim la aeroport joi pe la 20.00,  si am gasit bilet DOAR pentru joi dimineata. Cum imi doream nespus, am riscat si am cumparat biletele. Am facut check out-ul la 7 dimineata, am lasat bagajele la receptie, am luat autobuzul (care face 20 min pana in Rodos,si ne lasa exact unde trebuie,cum ne-a spus dna de la agentie) si am plecat. Cand am ajuns in Rodos (dupa 1 ora, nu 20 min, fiindca autobuzul ala a intrat pe toate stradutele), deci la ora 8.00, cand pleaca vaporul, ne-am dat seama ca soferul nu intelesese nimic si nu ne lasase unde trebuia… Si cum pierdusem prima cursa, care ne-ar fi adus inapoi la 18.00, nici nu ne-am mai obosit sa luam un taxi pana in portul comercial, de unde pleca vaporul, fiindca ne-am fi intors prea tarziu si am fi pierdut avionul cu al doilea. Asadar, nervosi, somnorosi si cu 80 de euri paguba am mai facut o ultima plimbare prin Rodos, ne-am asezat la o terasa langa mare si am luat micul dejun. O felie groasa de prajitura cu ciocolata, cu sos de  ciocolata, croissante cu ciocolata si un capuccino. Numai asta putea sa ne binedispuna in momentul ala. *__* Really… Si chiar a functionat! Cand am terminat plimbarea, ne-am intors inapoi in Faliraki si am mers direct la agentia cu pricina, sa-i explic doamnei ca autobuzul cu care ne-a trimis a ajuns cu 40 min mai tarziu si am pierdut orice sansa de a mai prinde vaporul, ca sa nu mai spunem ca nu a oprit unde a spus ea… Dupa ce ne-a ascultat a spus: “Trebuia sa mergeti in port… Astazi pentru prima oara vaporul a plecat la ora 9.00 …” Offfff… Vina noastra… Chiar m-a intristat asta, dar se vede ca nu a fost dat sa fie… Un motiv in plus sa mergem in Turcia cat mai repede. Mor de dor… Ne-am petrecut ultima zi mancand linistiti si savurand cocktailuri in Beach Bar-uri, incercand sa uitam cat de ghinionisti am putut fi. Dar cine stie, poate am fi pierdut avionul daca plecam… Tot raul e spre bine, daca e sa privim partea plina a paharului. *__*

ABOUT FOOD… Se mananca extraordinar de bine la preturi rezonabile, excluzand pestele, bineinteles, care este proaspat mai peste tot, deci delicios. Ouzo-ul e din partea casei, asa de bun venit,  tatziki cu pita de care m-am indragostit – nelipsite, souvlaki, dolmades, mousaka, carnea de miel si de vita, totul DELICIOS !! Am facut rezervarea doar pt bed and breakfast, fiindca am vrut sa exploram insula si in “modalitate culinara”. Si bine am facut! Nu am facut mereu poze la mancare, fiindca nu luam aparatul cu mine la cina. Ce-am mai prins pe la cate-un pranz, vedeti in poze.  *__*

Inchei aici, pentru ca am cam exagerat cu scrisul, si mi-e sa nu plictisesc. Toamna frumoasa, v-am pupat !





5 thoughts on “I officially love Greece

  1. daca mai zici odata de bora bora oficial te ucid in chinuri groanzice :)

    glumesc, citesc blogul, numai ca nu comentez, da, grecia e fantastica, da, vreau si eu in bora bora, dar ma ucid preturile si o gramada de vize de tranzit.

    incearca tailanda in extrasezon daca iti place caldura, sunt si preturi mai mici la transport.

    ma bucur pentru voi, grecia ramane fantastica.

  2. @aphextwinz Ahahahahah :)))))))))) Bine, nu mai zic Bora Bora… :))))))))
    Grecia chiar e fantastica iar locatiile exotice chiar au niste preturi uriase si putina bataie de cap. Insa God, cum merita pana la ultimul cent… :))))) In Thailanda inca nu am fost, sper sa ajungem cat mai curand. Te-am pupat si te ma astept pe la mine. :)
    PS: Nu reusesc sa vad nici o imagine de pe blogul tau… :((( Vreau si eu sa vad gogosarii ! :)) Ca-s curioasa… :))) Mai incerc dupa, dar e de 30 min ca tot incerc fara nici un rezultat. Oare sunt in format prea mare?

  3. Ce fotografii frumoase! Mi-a placut aventura cu Piratul :) Ce bine-mi pare ca am mai descoperit un colt de rai in Grecia prin povestirea ta minunata :) Te pup cu drag! xoxo

  4. Mi-am amintit cu drag de Rodos cand am citit postarea :) …si ce frumos povestesti!
    Si eu iubesc Rodosul, desi am fost de doua ori pana acum, m-as intoarce oricand acolo…nu ma satur!

    Cu drag,
    Cosmina

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.