Click pe fotografie pentru a răsfoi revista
Click to read the english version of the Second Issue of What Liberty Ate Magazine
Iarna trecută am cunoscut-o pe Gabriela Iancu, despre care v-am mai vorbit si in acest Guest Post, când mi-a propus o colaborare pentru al doilea număr al revistei What Liberty Ate – mâncare cu pasiune (ediţia primăvară-vară 2012), proiect al cărei inimi este ea. Am acceptat pe loc şi am pornit în aventura WLA alături de Gabi, care urma să devină una cele mai bune prietene ale mele. Am avut foarte multe de învăţat de la ea, fiindcă este un izvor de inspiraţie. Stilul ei fotografic este sensibil, filozofic, creativ, visător, plin de emoţie şi feminin. Ii mulţumesc din nou pe această cale pentru invitaţie şi pentru toată munca ei. I-am admirat fotografiile, le-am privit cu ochii inimii, le-am studiat şi le-am lăsat să mă inspire.
Atenţie, “inspiraţie” nu înseamnă ceea ce se întâmplă mult prea des în blogosfera românească în ultima perioadă, adică se încearcă a reproduce acelaşi cadru pentru care altcineva a muncit ore în şir, căci DA, durează ore multe până se fotografiază o reţeta care ajunge pe un blog, făcându-se sute de poze pornind de la o compoziţie mai simplă, adăugând şi scoţând accesorii, schimbând unghiurile şi conceptul, până se obţin 1-2 cadre de care se poate fi mulţumit cu adevărat. DEX dă această explicaţie: “INSPIRATIE : Avânt, forţă, entuziasm creator; complex de idei creatoare, stare de maximă tensiune creatoare, idee, soluţie apărută pe neaşteptate în conştiinţă.” Si nu regăsesc aici fraza “a reproduce fidel” ! Si dacă tot nu am mai rezistat şi am spus-o, nu pretind că eu sau alţii în situaţia mea suntem nişte genii sau talente nemaivăzute, nicidecum, ci aştept doar ca acest fenomen să se oprească, fiindcă se numeşte furt intelectual! Indemn aceste persoane să caute inspiraţia în altă parte, şi să înceteze să urmărească blogul meu cel puţin, dacă singura intenţie este cea de a-mi fura munca şi ideile. Nu postez zilnic, tocmai pentru că nu poţi avea inspiraţie maximă în fiecare zi, şi decât să reproduc fotografiile altora, mai bine aştept momentul când mă simt creativă şi simt că ideile mele vor da viaţă unor cadre bune. Spun clar că tema acesta va lua amploare şi se vor face nume şi colaje de fotografii penibil reproduse dacă se va mai repeta şi cu asta trec peste acest subiect atât de neplăcut şi revin la lucruri mai importante.
Ambele numere ale revistei What Liberty Ate (gasiti aici şi primul numar) au fost prezentate pe unul din cele mai importante site-uri de design, Decor8. In acest număr veţi găsi interviuri cu food blogger faimoase în toată lumea, ca Aran Goyoaga (Canelle et Vanille) si Beatrice Pèltre (La Tartine Gourmande). M-am simţit onorată să văd numele blogului meu alături de aceste nume uriaşe in domeniul food blogging-ului. Veţi găsi interviuri, poveşti şi povestiri, fotografii, minunate reţeţe şi multe altele, pregătite de către Alison’s trials, De prin lume adunate, Miss Babacilu, USA, Spanac & Peşte, Designist, Medeea Iancu, Irina Voichita, Liliana Rusu şi Andreea Mira.
Am răspuns şi eu cu mare drag şi cu inima deschisă întrebărilor pe care mi le-a pus Gabi şi am pregătit trei reţete pentru prima revistă de adevărat food styling din România. Mi-a fost foarte greu să decid, însă până la urmă am fost mulţumită de ceea ce a ieşit. Insă adevărată provocare a fost alta ! Gabi mi-a cerut să prezint Bologna în câteva fotografii, iar eu intr-o dimineaţă însorită de primăvară, am ieşit pentru prima oară cu rucsacul pentru accesorii foto, înarmată de obiective, filtre, baterii extra, carduri, etc, şi am pornit în cea mai emoţionantă experienţă fotografică pe care am avut-o vreodată. Până atunci făcusem doar câteva portrete, câteva peisaje, şi muuuultă fotografie de food. Am scos timid aparatul din rucsac şi am început să fotografiez câteva monumente, în mijlocul mareei de oameni care se revarsă zilnic pe străzile vechii Bologna. Apoi am văzut acel bătrân care stă veşnic în acelaşi loc şi cântă la saxofon, cu credinciosul său prieten la picioare. Iarnă / vară, frig / cald, el e mereu în acelaşi loc pe via dell’Independenza, în Centrul Istoric al Bologniei, încântând auzul celor care găsesc un moment să se oprească pentru a-i asculta muzica pătrunzătoare. Eu mă opresc deseori şi mă las purtată în acea lume unde doar un instrument muzical în mâinile unui artist te poate purta. Si timid, i-am făcut o fotografie…
Si apoi alta, şi am continuat să surprind momente unice, bătăile inimii acestui uimitor oraş. Si aşa a luat viaţă pasiunea mea pentru street photography. M-am îndrăgostit iremediabil de această ramură a fotografiei pe care o voi cultiva fără îndoială.
In curând vă voi arăta şi alte fotografii şi voi împărtăşi şi alte personale şi umile gânduri în legătură cu această măreaţă şi nobilă artă.
M-a emoţionat simplitatea şi profunditatea anumitor cadre, atât de spontane şi naturale.
Una din favoritele mele…
Voi reveni în curând cu mai multe fotografii. Intre timp, enjoy !
Ana Maria, superbe fotografii!
Nici nu-mi gasesc cuvintele, sa iti multumesc, pentru toate aprecierile pe care mi le-ai adus. Revista aceasta, a insemnat mai mult ca niciodata, o munca enorma, si o responsabilitate enorma, de a aduce in fata atator oameni, un continut, cat mai aproape de perfectiune, un continut plin de calitate si inspiratie. Nu am vrut sa dezamagesc pe nimeni, si desi uneori mi-a fost greu si credeam ca nu voi mai reusi, am continuat acest minunat proiect. Ana, vreau sa iti multumesc, pt. profesionalismul pe care l-ai aratat, si ca ai acceptat sa iesi din zona de confort si sa explorezi street photography. Ma bucur ca am putut colabora si sper sa continuam in curand aceasta colaborare. In privinta inspiratiei, si eu imi doresc la fel de mult, ca ea sa ramana doar inspiratie, si sa aduca ceva bun in mintea celor care o folosesc, nu numai idei gratuite folosite ca sa denigreze adevarata munca. Inspiratia trebuie folosite sa dezvolte si sa largeasca campul vizual al celui care o foloseste, ar trebui sa fie punctul de plecare, in realizarea unei creatii originale, care are la baza convingerile si trairile personale. Sper sa vad din ce in ce mai putin imitatii proaste, pe post de asa-zise creatii personale.
ai surprins doar cateva momente ..cum ai spus tu..dar ti-au iesit…ai surprins de fapt ..altceva…iar in legatura cu inspiratia si furtul intelectual ai mare dreptate..gabita chir mi-a povestit mai multe..probabil ar tb un articol pe tema aceasta…desi voi faceti lucruri frumoase ..minunate…iar asta e un subiect exact opus…
Mi-a fãcut mare plãcere sa rãsfoiesc virtual revista, mai ales ca e de dimineatã, ma-ti binedispus. pupici:)
Superba revista!
Am citit-o cu mare drag!
Am rasfoit si eu revista si e superba !!! Felicitari tuturor !!!
Cat despre inspiratie , stiu cum e , cineva si-a batut joc de mine cand a auzit ca fac peste 100 de poze la un preparat , si se mai intampla sa nici nu-mi placa ce a iesit daca nu am fost destul de inspirata in momentul acela , sau nu am avut tot ce-mi trebuie !! Am si spus in ultima postare ca am avut doua tentative de poze care nu mi-au placut , apoi m-am enervat si am zis ca astept pana fac rost de recuzita necesara ptr a avea pozele perfecte , am asteptat un an ptr a putea posta , si nu regeret deloc , imi place de mor ceea ce a iesit !!!
O zi frumoasa !!!
Foarte frumos, vazuesm editia de toamna,dar asta parca a iesit si mai bine.
Ana-Maria bravo pentru ce faci.
Faina de tot revista,super sunt pozele tale,asa ca felicitari!
Felicitari pentru interviu! Fotografiile sunt absolut superbe. Imaginea tortului curcubeu inca ma “bantuie”. Arata demential!!! Cat despre fotografiile de strada, ce sa mai spun? Super profi! Bravo, Ana! <3 <3 <3