Tortellini facuti in casa


Posted on January 3rd, by Ana Maria Ciolacu in Retete cu specific italian. 21 comments

IMG_0007 (13)
Exista si o legenda legata de tortellini, aparuta in Italia medievala.Se spune ca Zeita Venus si Zeul Jupiter se intruchipara pe taramul Italiei,mai precis la Bologna.Peste noapte trasera la un han.Hangiul nu se putu abtine sa nu priveasca pe gaura cheii in timp ce Venus  se dezbraca,insa de la acea inaltime nu putea vedea decat buricul zeitei.Ramase insa atat de fermecat de forma si perfectiunea acestuia,incat a creeat tortellini dupa asemanarea acestui miraj.
Se spune: “La morte del tortellino bolognese e nel brodo!” , dupa cum bine ati inteles,sfarsitul tortellinului bolognez e in supa.E bun si cu smantana sau doar unt, insa asta inseamna ca nu ati incercat insa tortellini in supa de vita si gaina.Chiar ca par creeati pentru Zei.E primul fel pentru pranzul de Craciun in mai toate casele.Cine nu are timp,rabdare sau pricepere ii cumpara gata facuti,pretul fiind undeva intre 20 si 50 euro,in functie de productor.Eu inainte sa invat sa ii fac in casa am mancat si gata confectionati de la market,si facuti la mana in anumite locuri,insa am dat peste tot felul de gusturi ciudate si m-am convins pentru totdeauna : TORTELLINI CUMPARATI AU DOAR FORMA DE TORTELLINI.Gustul nu se va putea compara vreodata cu al celor facuti in casa.
Pentru reteta si muuulta practica trebuie sa multumesc matusii logodnicului meu, bologneza din mosi stramosi, care in afara faptului de a fi o traditionalista convinsa, nu s-a dat inapoi de la cursuri de gatit foarte diferite fata de bucataria italeneasca.E ca o enciclopedie, iar eu deseori am onoarea sa aflu din secretele bucatariei bologneze si italiene in general.Sunt foarte norocoasa sa o am aproape.Grazie,Daria !!
Reteta este pt 500 g de tortellini,deci pt 4-5 persoane.
Pentru foaie: 
200 g faina 000
2 oua
Pentru umplutura:
30 g prosciutto crudo
50 g mortadella
50 g parmezan
100 g muschi de porc
nucsoara
boia de ardei dulce 
Mod de preparare:
Intai de toate pregatim umplutura pe care o vom lasa 1 – 1,5 zile in frigider la “odihna”.In acest timp aromele se vor intrepatrunde.Se poate pune si ou,insa cum grasimea din mortadella devine o specie de liant,veti vedea ca nu e nevoie sa ingreunam si sa modificam gustul atat de bine echilibrat.Nu vom pune sare,deoarece parmezanul,prosciutto si mortadella sunt deja sarate.
Intai punem felia de 100 g de muschi de porc intr-o tigaie de teflon incinsa fara ulei si o tostam pe ambele parti cat sa devina alba,nu trebuie sa o lasam prea mult.Lasam apoi la racit.
Punem in robot prosciutto,mortadella,si felia de carne patrunsa putin.
Le macinam bine,apoi adaugam parmezanul macinat, putina nucsoara si boia de ardei dulce.Amestecati cu mana,nu cu lingura pana la omogenizare.Umplutura trebuie sa fie destul de “tare” ca arome si gust,fiindca tortellini cedeaza putin din savoarea lor in supa in care vor fierbe,fara a pierde insa nimic.
nuove foto1
Din 2 oua si 200 g faina facem un aluat pe care il lasam invelit in folie alimentara pt cca 30-45 minute.
Important:
Trebuie intai sa decidem daca intindem aluatul cu masina de paste sau cu sucitorul.In cazul in care il intindeti cu masina de paste,trebuie sa il faceti mai dur,altfel se va lipi de rulouri.Daca il intindeti cu sucitorul, trebuie sa il faceti putin mai moale,fara a exagera insa.
Foaia intinsa se usuca foarte repede si nu vom reusi sa ii lipim si sa ii inchidem decat daca intindem cate putin,de exemplu o parte mica pana ne obisnuim si prindem ritmul.Apoi alte doua parti.Eu am o metoda minunata pentru a nu lasa foaia sa se usuce repede.O acopar cu un nylon,asa nu intra in contact cu aerul si am mai mult timp.Trebuie oricum sa fim rapizi.E mai mult de explicat decat de facut,credeti-ma.Nu vreau insa sa pierd din ochi nici un detaliu cand explic,fiindca nu e greu odata ce stii secretele.
Intindem o parte din aluat (eu il intind pe tot si il acopar,insa sunt foarte rapida) cat de subtire putem, sau cu masina de paste la ultimul nivel,deci cel mai subtire,trecand de 2 ori prin toate etapele de la gros la subtire.
IMG_0008 (8)
Taiem patratele cu laturile de cca 3 cm,exista si rotite care va asigura ca vor fi toate egale,insa farmecul sta in originalitate.Acoperim cu un nylon,apoi descoperim o parte din careuri si punem cate putina umplutura,avand grija sa nu exageram,pentru a nu ingreuna inchiderea.
IMG_0009 (5)
Sper ca am reusit sa explic prin fotografii.Indoim pentru a forma un triunghi si lipim prin presare usoara cu degetele mari si cele aratatoare.Il punem in jurul degetului aratator,ridicam in sus putin varful si lipim,asezand capatul drept peste cel stang,si presand putin cu degetul mare.Capatul drapt,cum vedeti in poza,trebuie inchis ca si cum am rasfoi o pagina,nu trebuie pur si simplu sudat de capatul stang.
nuove foto1-1
Eu ii intind pe o tava peste care am pus un servet curat si ii las la uscat la temperatura camerei cca 1 zi. Dupa ce s-au uscat ii pun in pungi de plastic si ii congelez. Pot fi pastrati luni la rand,insa nu cred ca ii veti lasa mult acolo.Sunt fenomenali !
IMG_0014 (14)




21 thoughts on “Tortellini facuti in casa

  1. Sabina a introdus un nou comentariu privind postarea dvs. “Tortellini facuti in casa? DA !!”:

    Mama mia, cata rabdare ai !!!

    Scuza-ma,Sabina am respins din greseala comentariul tau cand vroiam sa il public.Asa e ,necesita putina rabdare,insa e placut,mai ales daca ai pe cineva cu tine,sa vorbesti,nu te plictisesti deloc.De unul singur e monoton,in 2 insa e deja placut.Pupici si multumesc de vizita !

  2. Sara&Miki,multumesc mult !! Trebuie putina rabdare insa stiu sigur ca o avem cu totii,la cate vad pe blogurile voastre…Persoane fara rabdare nu ar reusi vreodata sa faca ceea ce fac food bloggerii atat de des. :)) Mai stii,cand ai timp poate ii incerci si tu. :) Pupici !

  3. Sabina,scumpa mea,mie imi place mult sa am companie cand gatesc,nu prea imi place sa isi bage nasul altcineva in treaba mea,insa ador sa vorbesc in timp ce gatesc :) Mai mult de aia imi place in 2.Insa cand e vorba de sarmale,tortellini si chestii de astea micute,la un moment dat chiar ai vrea o mana de ajutor,ca nu schimba compozitia,doar te-ajuta sa termini mai repede.:)) Pupici !

  4. De mult planuiesc sa fac si eu paste umplute in casa.Eu insa am sa adopt metoda lenesului.:)
    Care-i aia ?
    Las ca te anunt eu cand le fac.

  5. Multumesc,Felis,asa e ,e nevoie de putina rabdare,insa te rasplatesc pe deplin.Pupici si multumesc de vizita,te mai astept pe la mine.Sa ai un 2011 plin de bucurie,sanatate si multa,multa iubire!

  6. Ank, dureaza mai mult explicatul decat facutul :)) Cand ai prins ritmul,dupa primii 10 e super rapid,mai ales daca te ajuta cineva.Pupici si multumesc de vizita.

  7. Exceptional!! Doamna ma inclin! Nu numai ca aflu lucruri deosebit de interesante despre istoria si parfumul legendei ce invaluie preparatele culinare, dar nu ma pot abtine sa nu raman cu gura intredeschisa. Este atat de recomfortant sa rasfoiesti paginile acestui site! Bate orice calatorie culinara in jurul lumii. Este atat de “pe gustul meu” incat nu ma pot abtine sa nu las comentarii “ligusitoare” dar sincere din strafundul inimii. Orice cuvant care sa exprime admiratia si bucuria pe care o simt, ar fi prea modest. Asa ca o sa spun doar ca va urez sanatate si putere de creatie, pentru ca aici nu mai este bucatarie, este arta in forma ei cea mai inalta – spun asta pentru ca mancarea nu se adreseaza doar papilelor gustative, ci in primul rand sufeltului. Chapeau bas pentru un suflet mare!

  8. Pai ce as putea sa iti raspund eu acum…Ma simt atat de magulita si fericita incat habar nu am ce sa iti spun…Hai sa-ncerc totusi…In primul rand te rog sa-mi spui Ana, ca nu-mi plac barierele astea. :) Apoi multumesc din suflet pentru minunatele cuvinte “lingusitoare” :))) care ma ung pe suflet, nu alta…Chiar in momentele astea se intampla o situatie cam trista si preocupanta iar comentariul tau a venit ca o raza de soare,esti o dulce!! Ma bucura enorm sa stiu ca nu imi petrec cate 10 ore pe zi in bucatarie si la calculator degeaba. :))) Unora chiar le place ceea ce fac, si asta ma face sa fiu foarte fericita.Iti multumesc inca o data, si te astept mereu cu cate-un comentariu de care vrei tu.Imi face mare placere sa vorbesc cu tine. :) Pupu-ti sufletul atat de nobil !

  9. Iti multumesc si eu Ana pentru cuvintele frumoase adresate! Voi urmari mereu ce se intampla nou pe aici! Deocamdata studiem arhiva, ca suntem in urma :). Si daca ai avut amabilitatea si bunatatea sa ma numesti “scumpa” pot fi cel mult “scump”:)))) Si barbatii sunt atrasi de bucatarie si de minunile ce se infaptuiesc zilnic in ea de catre “magicieni” ca tine! Sa auzim de bine draga Ana!

  10. :))))))))))))))))Ahhhhhhhhhhhhh, ce gafaaa!!! :)))))
    Eu sunt regina gafelor, sa stii. :)))) Omg…Scuze ! Doar cand am scris m-am gandit bine,daca nu cumva e o domn si nu o doamna.Nick-ul induce rau in eroare. :)) O zi minunata iti doresc ! :))

  11. in sfarsit gasesc o reteta care imi place din toate punctele de vedere….nu e f greu dar tu explici cu multe “nimicuri” fara de care…nu se prea poate.atat de bine am inteles de parca as fi stat langa tine cand i-ai facut!

  12. @Anonim Ahhh, cat ma bucur ca am reusit asta… Uneori ma gandesc ca scriu prea mult, cu explicari atat de lungi de detaliate, dar eu chiar ma ghidez dupa ideea: “Explica totul ca unuia care gateste pentru prima oara!” Si fac asta pentru ca eu cand am inceput sa gatesc am gresit multe retete din cauza unora care le-a fost lene sa scrie de exemplu ca drojdia nu se dizolva in apa fierbine fiindca moare, sau ca usturoiul amaraste uleiul in 2 secunde daca-l lasi sa se coloreze, si tot felul de “nimicuri” din astea care poarta la reusita unei retete.Nu s-a nascut nimeni invatat, asa ca nu pretind ca toti sa stie anumite lucruri. Multumesc pentru comentariul atat de frumos. Te mai astept! Pupici. xoxoxo

Lasă-mi un comentariu