Pilav turcesc de bulgur cu legume


Posted on February 2nd, by Ana Maria in Legume / Vegetarian, Retete cu specific turcesc. 28 comments

Sebzeli bulgur pilavi 1
 
Azi dimineaţă m-am trezit cu un chef nebun de a mânca ceva ca acasă… In Istanbul… Afară ninge de 2 zile, iar eu m-am baricadat în casă. Imi place zăpada doar când mă uit pe geam, din casă, unde stau la căldură cu o cană de ceai cu aroma de bergamotă in mana şi privesc cum ninge. In rest, nu. :) Da, stiu, voi toti o adorati ! Dar banuiesc ca voi nu ati fost ingropati in zapada, cand erati mici, dintr-o “joaca de copii” pana la un pas de moarte cand ieseati de la scoala, seara la ora 20.00 , cu un metru de zapada pe strazi, de catre niste creaturi pe care nici nu reusesc sa ii numesc copii. Educatia asta… Cam la fel simt si despre Romania, in general, si nu ma intereseaza catusi de putin despre ce o sa creada lumea cand spun asta. Inca ma chinui din rasputeri sa descopar un aspect care-mi place, dar nu reusesc. Simt compasiune pentru toti oamenii cumsecade care traiesc acolo. Casa inimii mele e in Istanbul, si zeci de prieteni dragi sunt acolo, OAMENI pe care daca ii suni dupa 10 ani iti vorbesc ca si cum nu te-ar mai fi auzit de ieri, si se comporta la fel, fara pretentii, rautati, sfaturi si analize inutile,  cu aceeasi prietenie care ne-a legat. Iar inima mea o ia la galop cand rostesc cuvantul Istanbul… Sunt atat de mandra si de legata de Turcia, incat mi se umplu ochii si ma ridic in picioare tremurand de respect cand ii aud imnul, innebunesc cand oamenii compara turcii cu arabii (cei rai pe care-i vedem zilnic la tv), fiindca nu-i asa, imi bate inima ca cea a oricarui fanatic (care sunt) atunci cand vad un meci Galatasaray si am plans cand au daramat stadionul Ali Sami Yen, unde am atins culmile fericirii imbracata in rosu si galben alaturi de toti cei dragi, si am tipat pana mi-a pierit glasul… Peste 3 luni daca totul va fi bine, voi vedea primul meu meci pe noul stadion, unde s-a stabilit un nou record mondial pentru cea mai galagioasa multime. Ahhh, cum am putut lipsi de la meciul ala… :) Sa vina sa ma judece cine vrea, inima mea nu bate romaneste, oricare ar fi teoriile stereotip ale lumii. Casa mea e acolo unde simt eu, si unde ma trage inima… Voi cum sunteti?
Si daca tot am inceput cu destainuirea, voi continua cu reteta. Eu ador pilaful asta de bulgur. Incercaţi-l şi sunt sigură ca o să vă placă si vouă !
 
Ingrediente pentru 3-4 persoane :
 
1 cana bulgur (250 g)
2-3 căni supă de legume sau apă
100 ml suc sau 2-3 roşii date prin răzătoare
1 ceapă
1 ardei gras
1 morcov
1 cartof mare
1 lingura ulei măsline
sare, după gust
 
Mod de preparare:
 
Călim ceapă în lingura de ulei de măsline (eu folosesc 1 linguriţă de ulei/persoană când gătesc ), apoi adăugăm restul legumelor tăiate cubuleţe mici,inclusiv cartofii. E esenţial să fie mici, pentru că trebuie să se pătrundă repede. Se călesc toate timp de câteva minute.
 
Adăugăm sucul de roşii natural sau 2-3 roşii date prin răzătoare, lăsăm 1-2 minute, apoi adăugăm bulgur-ul, şi îl lăsăm 1-2 minute să absoarbă aromele. Supa de legume trebuie să fie fierbinte. Dacă nu avem, putem folosi apă fierbinte în care am dizolvat 1-2 cuburi concentrate de legume, naturale. Aici se găsesc în farmacii şi magazine bio. Dar iese bine chiar şi cu apa în care am dizolvat deja sarea.
 
Amestecăm bine, micşorăm de tot flacăra aragazului, gustăm de sare şi mai adăugăm dacă e nevoie, acoperim cu un capac etanş şi mai lăsăm 10 minute. Luăm de pe foc şi îl lăsăm să se “odihnească”, cel puţin 10-15 minute. Se poate lasă chiar şi 2 ore. în Turcia, femeile îl fac 1-2 ore înainte de masă, acoperă oala/tigaia cu un material gros, astfel încât chiar şi după o oră pilavul de bulgur e încă fierbinte, iar gustul e şi mai minunat. Puteti amesteca si mâna de pătrunjel tocat la momentul servirii.
 

Sebzeli bulgur pilavi 2

Afiyet olsun !




28 thoughts on “Pilav turcesc de bulgur cu legume

  1. Mie imi place zapada, dar eu am amintiri frumoase cu dealurile albe din iernile copilariei mele…
    Cat despre Romania, eu o iubesc fiindca acolo sunt parintii mei, acolo imi sunt prietenii cei mai vechi si cei mai dragi. Si mai sunt si locuri frumoase si minunate, ce merita a fi vazute si descoperite.
    Cred ca daca ai ochii si inima deschise, poti gasi lucruri, locuri si inimi frumoase de privit oriunde te-ai afla

  2. Avem sentimente asemanatoare, chiar daca eu traiesc in Romania. Avem locuri minunate dar restul… lasa de dorit. Grozav pilaful!!!Pup si numai bine!

  3. Ana-Maria, de acord cu tine :)!
    Cat despre aceasta reteta, as putea folosi si cus-cus fin (din acela pe care il folosesti si tu la alte retere) in loc de bulgur? Multumesc! Retele tale sunt minunate!

  4. Ti-am citit postarea si parca ar fi fost scrisa de sotul meu. Are exact aceleasi cuvinte de lauda despre turci si Turcia. Chiar se gandeste sa-si caute arborele genealogic, sa vada daca nu cumva are ceva sange turcesc, pentru ca el simte ca Turcia este casa/tara lui. Te rog scotoceste-ti prin mail-uri, ti-am expediat un mail acum o saptamana-doua, legat de Istanbul.

    Merci
    Cristina

  5. Amintirile urate ne marcheaza pe viata si ale tale sunt. Dupa mine, indiferent unde te-ai nascut, acolo unde te simti bine, acolo e casa ta. Pup!

  6. @AnkiSunt sigura ca ai dreptate, si ca iti place zapada si Romania si tot restul, ca multora. Eu am si ochii si inima deschise, dar cum am scris mai sus, nu reusesc… Am gasit si in Italia, si in Turcia, si in Franta oameni de aur si locuri minuntate, dar in Romania pur si simplu nu reusesc, nu-mi iese si gata ! Nu ca n-as vrea, ca nu voi veni niciodata sa traiesc acolo, nici macar pt o vacanta… Daca nu as avea familia acolo nu numai ca nu as veni, nici nu m-as gandi la tara aia… Poate ai fost tu mai norocoasa si ai crescut intr-un loc frumos cu oameni buni in jur… Si believe me, nu am inima inchisa… Si nici ochii… Doar ca am inteles cum sta treaba si am scotocit dupa niste sentimente in adancul sufletului meu, pe care nu le-am gasit… Si daca nici eu nu mai sunt sentimentala… :)))
    Te-am pupat!

  7. Asa e, Licuta, sunt locuri frumoase, dar si dupa mine cam atat… Pacat de oamenii de calitate obligati sa traiasca in mocirla care devine tot mai densa pe zi ce trece…

  8. @AncaAnca, bineinteles ca poti folosi cus cus de care vrei. Doar ca nu trebuie fiert. Il pui la umflat dupa cum scrie pe pachet, si la sfarsit il amesteci cu legumele sotate+sosul. Am vreo 2 retete de cus cus pe blog, arunca o privire.
    Pupici ! xoxo

  9. @CristinaAhh, Cris… :))) Toti turcii sunt siguri ca eu am sange turcesc in vene… :))) Mai mai ca as crede si eu, dupa cum ma trage tara aia… Un bunic de-al meu era capitan in marina, si indragostindu-se de o turcoaica, abandona tot, se converti la islam si ramase in Istanbul, unde a fost si ingropat. :) Nu stiu daca de-acolo mi se trage, ca mama e din Iasi iar tata din Baia Mare. Posibil sa fie vreo influenta turca. :))))
    Si despre mail, inca nu l-am vazuuuuttt…. :( O fi ajuns la spam, oare? Sau l-am sters din greseala printre cele 300 de mailuri care-mi intra zilnic?… Ma uit si daca il gasesc raspund imediat ce prind un pic de timp liber , ca eu cand incep sa vb despre Istanbul o cam tin lunga… :))
    Te pup cu mare drag ! <3

  10. Ah avem un punct comun doar ca locatiile sant altele :)iar mancarica delicioasa o fac si arabii iar eu astazi am facut o supa de burgul simpla si delicioasa;o zi frumoasa iti doresc si te asteapta un premiu pe blog la mine…

  11. Ana Maria, se simte in scris cat de mult iti place Istanbulul si imi deschizi si mie pofta de a-l cunoaste :) Ma bucur ca tot scrii in romaneste, si ca ne-am cunoscut virtual, macar legaturile virtuale sa te lege de Romania. Iti inteleg aversiunea de Romania, si desi am ramas foarte dezamagita de Romania, mie mi se rupe inima cand aud imnul romanesc si rapsodia lui Enescu si cand citesc poeziile lui Eminescu si Cosbuc. Si in acelasi timp nu vreau sa ma duc acolo decat sa imi vad familia. Este un sentiment asa de ciudat :)

  12. Frumoasa destainuire! Te inteleg perfect, Ana! Si eu mi-am creat, fara sa vreau, legaturi puternice cu anumite locuri, carora am simtit ca apartin, ca si cum as fi fost de-acolo. E un sentiment de implinire foarte placut si greu, aproape imposibil, de reprodus pe alte meleaguri. Asa ca eu am plecat in cautarea locului care sa ma implineasca cat mai mult.

  13. @Ana Maria Ciolacu
    Ana draga, nu am vrut sa insinuez ca tu nu ai avea inima deschisa… Imi cer scuze daca te-am facut sa te simti in vreun fel rau.
    Si da, am crescut intr-un loc frumos si, desi nu mai locuiesc in Romania de vreo 5 ani, inca Sighisoara este “acasa” pentru mine. :)

  14. acasa e acolo unde ti-e inima. nu conteaza unde te-ai nascut/crescut. eu, de exemplu, desi-s juma-juma, inima mea bate in special sarbeste. bate si-un pic romaneste, si acum si austrieceste, chiar tare si profund ;)). important e sa ne acceptam noi acest acasa pe care il simtim. ce crede lumea nu e nici macar apa de ploaie, ca aia e buna :D.

  15. foarte foarte bun acest bulgur – nici nu stiam ca se numeste asa in romaneste, oricum l-am incercat si sunt foarte multumita de rezultat! multumesc pentru retete caci toate sunt extraordinare! Simona

  16. Mereu ar trebui sa facem ce simtim cu inima !!!! …. cat despre reteta , imi place si am sa o fac cat de curand ;) …superba prezentarea !!

  17. draga mea,te-am placut de cand te-am cunoscut.Acum am aflat ca tatal tau e baimarean.Acuma eu nu pot sa spun ca de acolo ni se trage radicalismul !si afinitatea!dar ceva cu bunicii aia e!drept e ca eu nu am avut o astfel de filiatie.dar sentimentele tale le inteleg,partial,pentru ca am avut parte de ele !esti tanara si viata merge inainte! ubi bene ubi patria!

  18. Si inima mea se simte acasa in Istanbul si mi-am readus aminte ca am lasat prea multi ani sa treaca si trebuie sa ajung iarasi in acest oras mirific unde mi-am trait cei mai frumosi ani ai tineretii….

  19. buna Ana de foarte mult timp citesc blogul tau si am facut si cateva retete,imi place f mult modul tau de descriere eu ador mancarea turceasca si chiar te-as ruga daca ai reteta de Hunkar Beghendi sa o pui multumim mult pt retete

  20. Nu stiu de ce, dar, daca ai fost o data la Istanbul te indragostesti fara scapare.
    Am fost de multe ori dar cand plec am impresia ca ma despart de ceva care face parte din mine.
    Ajung acasa si cu cat trece timpul cu atat mai mult ma apuca dorul si dorinta de a mai merge o data… si inca o data… si inca o data… macar pentru cateva zile.

  21. si eu simt la fel despre turcia! m-am simtit acasa acolo de cand am fost prima data. nici macar nu pot spune ca am prieteni acolo, dar ma leaga ceva foarte intim de ..soarele lor, zambetul oamenilor, mancareaaaaaaaaaaa, mancarea!- bucataria turceasca e preferata mea. mancarea!, covoarele lor minunate si toate tesaturile, strachinile alea colorate, tooooooooot!
    dar im place si ROmania:), cu toate ca am inceput si eu sa urasc iarna :/, dar eu am motive bune :))), ca traiesc aici cu ea.
    despre oameni… nu-ti dau dreptate. poate tu vii doar sa-ti vezi familia si nu te-ai deschis spre alte cercuri.. sunt oameni furmosi, frumosi de tot, eu stau in bucuresti si au aparut tot felul de locuri alternative cu si pentru tineri, unde se intampla lucruri creative si se nasc prietenii din senin ..si soare! si nu numai aici.. si oricum , si restul oamenilor, care nu sunt asa luminosi, sunt oameni si aici depinde de inima care-i priveste.. compasiunea si deschiderea ajuta mult.

    pe scurt :)))), iubesc bulgurul, dar asa cum iti scriam si pe fcbk la reteta de lahmacun, incerc sa nu consum o perioada aluaturi, cereale , gluten, carbohidrati intr-un cuvant (motive medicale), asa ca incerc sa caut pe toate bloguri culinare- retete cu legume.
    ai un blog minunat! mi-am propus sa ma inspir din el pentru retete mai ,esquisite, , in afara gatitului unui fel care sa tina pentru 3-4 zile .
    keep up the good work!

  22. Genial! L-am gatit ieri drept garnitura pentru filet de porc a la Wellington si a iesit minunat. Ma bucur ca am descoperit blogul tau si abia astept sa incerc si alte retete. Numai bine! :)

  23. Multumesc,cautam de mult o reteta turceasca adevarata.Si eu iubesc Turcia si oamenii de acolo,si faptul ca acolo ma simt mai relaxata ca oriunde.

  24. Turcia – o tara pe care din pacate am vizitat-o de abia acum 4 ani, desi am prieteni care locuiesc in Istanbul de peste 12 ani – si de atunci am ramas definitiv indragostit de ea. Exact cum ai spus tu dspre Romania, ca nu gasesti un motiv sa iti placa Romania, eu nu gasesc ceva care sa nu imi placa in Turcia (manacre, oameni, civilzatie, relief, infrastructura, etc) – poate doar pretul berii. Romania este o tara frumoasa, cu 2-3 procente oameni frumosi, in rest pacat ca e locuita – si ma doare totusi sufletul cand vad ca datorita ticalosiei unor oameni fara scrupule a ajuns sa fie data pe degeaba unor pradatori care o distrug si o otravesc bucatica cu bucatica (ma refer aici la relief). incep din ce in ce mai mult sa cred ca istoria glorioasa invatata la scoala a sot o mare minciuna. Romanii nu au fost invinsi niciodata – normal pentru ca nu s-au batut cu nimeni. Pana si in celebrul conflict intre Turcia si Romania nu cred ca a luptat cineva – Pasa doar anunta ca vine (trimtea de fapt niste argati sa ia tributul) si noi ne distrugeam singuri granele si fantinile (pentru ca mai apoi sa “cumparam” grau de la turci la greutatea lui in aur). Cam asa procedam si acum. Si cand spun ca m-am indragostit de Turcia nu ma refer doar la Istanbul sau la Antalya ci si la partea ei rurala, acele sate din estul Turciei uitate parca intr-o alta era, dar de o civilizatie care rivalizeaza oricand cu Austria imperiala (da, am parcurs PE JOS Turcia de la vest la est, avand posibilitatea in lunile petrecute acolo sa cunosc oamenii si cultura lor; ce mi s-a parut fantastic este ca oamenii adevarati pot comunica – chiar extrem de bine- in ciuda aparentei bariere a limbajului). Cat depsre reteta am ajuns la ea cautand retete cu bulgur (dupa ce in sfarsit am reusit sa gasesc si in Romania), caci tare a mai fost delicios acolo, la el acasa, in Podisul Anatolian, acolo unde inveti ca nu banii iti aduc faima ci respectul, sinceritatea si bogatia sufleteasca.
    Nu in ultimul rand, mutumiri pentru reteta!
    Adi P.

  25. In primul rand vreau sa iti multumesc. Mesajul tau m-a induiosat… Sunt de acord cu fiecare cuvintel, intr-adevar, Turcia trebuie luata la picior, traita, caci in locurile simple vei cunoaste cei mai frumosi oameni, aceia care credeai ca nu mai exista. Asa ca, iti multumesc. Mi-ai trezit amintiri atat de frumoase !

    Ana

Lasă-mi un comentariu