Sebzeli bulgur pilavı şi o destăinuire

 

Azi dimineaţă m-am trezit cu un chef nebun de a mânca ceva ca acasă… In Istanbul… Afară ninge de 2 zile, iar eu m-am baricadat în casa. Suport zăpada doar când mă uit pe geam, din casa, unde stau la căldură cu o cana de ceai cu aroma de bergamotă in mana şi privesc cum ninge. In rest, urăsc iarna şi zăpada. Incă nu sunt sigură de ceea ce simt... Pare să-mi fi trecut puţin de vreo 2 ani, dar nu mi-a fost uşor, credeţi-mă. Da, ştiu, voi toţi o adoraţi ! Dar bănuiesc că voi nu aţi fost îngropaţi în zăpadă, când eraţi mici, dintr-o "joacă de copii" până la un pas de moarte când ieşeaţi de la şcoală, seara la ora 20.00 , cu un metru de zăpadă pe străzi… Iar prietena mea a fugit şi m-a lăsat acolo… Nici nu-mi mai aduc aminte cum am reuşit să respir… Nu te-am uitat , Diana... :) Cam la fel simt şi despre România, şi nu mă interesează câtuşi de puţin despre ce o să creadă lumea când spun asta. încă mă chinui din răsputeri să descopăr un aspect care-mi place, dar nu reuşesc. Simt compasiune pentru toţi oamenii cumsecade care trăiesc acolo. Casa mea e în Istanbul, şi zeci de prieteni dragi sunt acolo, oameni adevăraţi pe care dacă îi suni după 10 ani îţi vorbesc ca şi cum nu te-ar mai fi auzit de ieri, şi se comportă la fel, fără pretenţii, răutăţi, sfaturi şi analize inutile, cu aceeaşi prietenie care ne-a legat. Iar inima mea o ia la galop când rostesc cuvântul Istanbul… Sunt atât de mândră şi de legată de Turcia, încât mi se umplu ochii şi mă ridic în picioare tremurând de respect când îi aud imnul, înnebunesc când oamenii compară turcii cu arabii (cei rai pe care-i vedem zilnic la tv), fiindcă nu-i aşa, îmi bate inima ca cea a oricărui fanatic (care sunt) atunci când văd un meci al Galatasaray şi am plâns când au dărâmat stadionul Ali Sami Yen, unde am atins culmile fericirii îmbrăcată în roşu şi galben alături de toţi cei dragi, şi am ţipat până mi-a pierit glasul… Peste 3 luni dacă totul va fi bine, voi vedea primul meu meci pe noul stadion, unde s-a stabilit un nou record mondial pentru cea mai gălăgioasă mulţime. Ahhh, cum am putut lipsi de la meciul ăla… :) Să vină să mă judece cine vrea, inima mea nu bate româneşte, oricare ar fi teoriile stereotip ale lumii. Casa mea e acolo unde simt eu, şi unde mă trage inima… Voi cum sunteţi? şi dacă tot am început cu destăinuirea, voi continua cu reţeta. Ador pilaful asta de bulgur. încercaţi-l şi-o să mă credeţi ! şi unde mai pui că e şi vegetarian /de post.

 

Ingrediente pentru 3-4 persoane :

 

1 cana bulgur (250 g)

2-3 căni supă de legume sau apă

100 ml suc sau 2-3 roşii date prin răzătoare

1 ceapă

1 ardei gras

1 morcov

1 cartof mare

1 lingura ulei măsline

sare, după gust

 

Mod de preparare:

 

Călim ceapă în lingura de ulei de măsline (eu folosesc 1 linguriţă de ulei/persoană când gătesc ), apoi adăugăm restul legumelor tăiate cubuleţe mici,inclusiv cartofii. E esenţial să fie mici, pentru că trebuie să se pătrundă repede. Se călesc toate timp de câteva minute.

 

Adăugăm sucul de roşii natural sau 2-3 roşii date prin răzătoare, lăsăm 1-2 minute, apoi adăugăm bulgur-ul, şi îl lăsăm 1-2 minute să absoarbă aromele. Supa de legume trebuie să fie fierbinte. Dacă nu avem, putem folosi apă fierbinte în care am dizolvat 1-2 cuburi concentrate de legume, naturale. Aici se găsesc în farmacii şi magazine bio. Dar iese bine chiar şi cu apa în care am dizolvat deja sarea.

 

Amestecăm bine, micşorăm de tot flacăra aragazului, gustăm de sare şi mai adăugăm dacă e nevoie, acoperim cu un capac etanş şi mai lăsăm 10 minute. Luăm de pe foc şi îl lăsăm să se "odihnească", cel puţin 10-15 minute. Se poate lasă chiar şi 2 ore. în Turcia, femeile îl fac 1-2 ore înainte de masă, acoperă oala/tigaia cu un material gros, astfel încât chiar şi după o oră pilavul de bulgur e încă fierbinte, iar gustul e şi mai minunat. Puteti amesteca si mâna de pătrunjel tocat la momentul servirii.

 

Afiyet olsun !

Pin It