Blanquette de veau, un fel de mancare tipic frantuzesc, este cea mai buna varianta pe care am gustat-o pana acum a carnii de vita, pe care o gatesc destul de rar dealtfel, datorita timpului lung de fierbere. Cand o gatesc, mai apelez la oala sub presiune care salveaza mult timp cand e vorba de carne de vita ,care nu stim cati ani avea cand a ajuns in vitrina la nenea macelaru’. Insa daca aveti la dispozitie 2 ore, va veti surprinde mesenii si pe voi insiva cu rafinatetea acestui fel de mancare. Gustul este absolut divin,iar carnea devine frageda,la modul “se topeste-n gura”. Cu toate ca am mai mancat-o prin restaurante cat timp locuiam in Franta, nu o incercasem niciodata acasa.Uitasem total de existenta acestui deliciu absolut, pana acum vreo 2 luni, cand mi-am regasit o veche prietena si colega de scoala generala, Lili Tanase, stabilita de multi ani in Luxembourg, careia ii multumesc de mii de ori pentru reteta.Nu cred ca as fi dat peste ea pentru o perioada buna, si uitasem ce pierd. Se serveste de obicei cu paste,cartofi la abur sau orez,asa cum am facut eu astazi. Dar sa trecem la fapte, ca vorbele nu tin de foame !
Ingrediente:
1 kg carne de vitel
3 morcovi
400 g champignon sau alte ciuperci
1 ceapa mare
150 ml smantana pt gatit (mai consistenta)
zeama de la 1/2 lamaie
1 galbenus
2 linguri faina
25 ml vin alb
2 linguri ulei
30 g unt
sare
Pentru pilavul turcesc:
400 g orez
2 linguri unt
cca 700 ml supa de pui
Mod de preparare:
Se taie carnea cubulete de cca 3 cm si se pune intr-o cocotte (oala pt gatit lent) sau ceaun in 2 linguri de ulei si una de unt si se rumenesc putin pe ambele parti.
Se sareaza si se pudreaza cele 2 linguri de faina si se amesteca bine cat sa se inmoaie.
Apoi se adauga vinul si cca 600 ml apa si se lasa cateva minute, timp in care, taiem ceapa in bucati mari, sau ca mine 4 cepe mici in sferturi. Taiem si morcovii si ii adaugam in oala.
Dam la foc foarte mic si acoperim cu un capac. Lasam sa fiarba incet timp de cca 1 ora jumatate – 2 ore,amestecand din cand in cand.
Taiem ciupercile champignon sau cele pe care le avem la indemana (eu am avut un mix de ciuperci) si le adaugam.Nu au nevoie de mult timp de coacere.
Facem un orez simplu.Eu am facut un pilav turcesc din 400 g orez,2 linguri de unt (esential) si cca 700 ml supa de pui. Am tostat orezul in untul topit, asta face ca boabele de orez,odata fierte, sa nu se lipeasca intre ele. Cand orezul a devenit usor translucid am pus supa de pui deja sarata,am amestecat pt ultima oara si am acoperit oala,lasand-o la foc foarte mic. De aici nu se mai atinge orezul. Dupa cca 10-15 minute,depinde de tipul orezului,cand apa e absorbita aproape in totalitate,insa nu de tot, luam de pe flacara,acoperim oala cu un servet de bucatarie curat sau cu cateva straturi de hartie absorbanta de bucatarie si “sigilam” cu capacul.Nu va mai respira absolut deloc timp de cca 10-15 minute. Apoi indepartam servetul si amestecam, dupa care il punem in farfurii, in care imediat va ajunge si carnita, frageda, care se topeste in gura dupa 2 ore de coacere lenta.
Intr-un vas amestecam smantana pentru gatit, mai densa, cu galbenusul si zeama de lamaie.Turnam in oala peste carne si legume, amestecam rapid, lasam sa dea intr-un singur clocot si luam de pe foc.
Asezam in farfurii, alaturi de orez si servim alaturi de un pahar de vin bun.
(Visited 398 times, 1 visits today)
Excelenta ideea, mi-a spus cineva o metoda de fragezire a carnii de vita (cu bicarbonat, nu o dau de buna pana nu o incerc) si chiar uitasem de reteta asta, ma gandeam la altele, merci ca ai adus-o in prim-plan, chiar merita.
Imi inchipui ce bunatate.Seamana cu un spezzatino in bianco, imbogatit de ciuperci.
Dacă aprofundăm tema, există nişte proteine speciale cu rol în frăgezire…care pot fi obţinute inclusiv artificial (restaurantele indiene folosesc la greu aşa zisa “tenderising powder”). La modul clasic, vita se lasă în lapte la rece şi se frăgezeşte…acum, mai contează şi ce vârstă are vita…că dacă e de când era mamaie fată mare – poţi să-i dai şi cu tămâie, că tot nu se frăgezeşte…
Eu unul, ca să evit complicaţiile, iau direct muşchi de vită şi nu-mi mai bat capul.
Să încerci întotdeauna să dai carnea prin puţină făină atunci când o rumeneşti, pentru că îşi păstrează gustul mai bine şi ia o “faţă” mai interesantă.
Te aştept să te înscrii în CLUB…;-))
Asa e Lilly scumpa,e aproape ca un spezzatino.Iar cu ciuperci,e minunat… Pupicei !
Florian, restaurantele indiene pot sa faca baie-n tenderising powder,ca eu mai bine astept sa fiarba incet. :))) Si asa e,daca e batrana,poti sa-i faci ce vrei ca tot degeaba.Faza cu faina cateodata o fac,de multe ori uit.Mama ei de faina… :)) Cat despre THE CLUB… :)) Deja am pus prima funie de usturoi. :)