Când eram copil nu cred că am mâncat vreodată castane, în nici un fel, pentru că la noi nu cresc peste tot castani comestibili, şi nici nu provin dintr-o familie care consuma castane, urzici, leurdă,etc. Ca adult însă, mi-am schimbat total alimentaţia, încerc orice noutate, nu mă dau înapoi de la nimic, mănânc tot ceea ce nu mâncam când eram copil, şi tind spre vegetarianism, fără însă să îmi impun absolut nimic (detest regulile), pentru că îmi place şi carnea, chiar dacă o mănânc destul de rar. Mă îmbie mai mult nişte legume în salată, la grătar, sau gătite în alte moduri, decât o porţie de carne. Nu voi face acelaşi discurs în ceea ce priveşte pestele şi fructele de mare. Am avut o perioadă de aproape un an, când am mâncat doar peşte, ocazional, în rest doar legume, şi nu am simţit deloc lipsa cărnii, mâncând corect şi echilibrat orice altceva. Nu am stat să analizez rezultatele, pentru că nu a fost nimic plănuit, a fost doar un curent în viaţa mea, dar rău nu mi-a făcut cu siguranţă, va pot asigura de asta. Acum, asociez mirosul inconfundabil al castanelor coapte cu gerul dinaintea zăpezii, cu străzi pline de oameni grăbiţi, cu vânzătorii ambulanţi de castane, cu plăcerea imensă de a decoji o castană fierbinte cu mâinile reci şi ochi care sclipesc de poftă, dar mai ales asociez castanele coapte cu Istanbulul… Vedeţi cât de multe motive am să iubesc castanele coapte? Această supă este extraordinar de bună, şi place mult până şi celor cărora nu le plac castanele (probat!), pentru că reuneşte arome de pământ cu mireasma castanelor coapte, care dau şi o textură deosebită supei. Va promit că o veţi iubi şi voi.
[note color=”#fefdfb”]
Ingrediente:
30 castane coapte
8 ciuperci
2 fire praz
2 morcovi
2 cartofi
4 căţei usturoi
2-3 linguri unt (sau ulei)
1,5 – 2 l supă de carne (sau legume)
sare, cimbru şi piper proaspăt măcinat
smântână pentru servit (opţional)
Mod de preparare:
Castanele pot fi cumpărate deja fierte, în vid, sau fierte/coapte în casă, variantă pe care eu o aleg mereu.
Se crestează câte un X pe fiecare castană, (altfel, vor exploda datorită presiunii care se creează în interiorul lor) apoi se pun într-o tigaie specială cu fundul găurit. Dacă nu aveţi acest gen de tigaie, puteţi să le coaceţi într-o tigaie normală, mişcându-le des, până sunt gata (10-15 minute).
Ideal ar fi să le coacem deasupra unui foc de lemne, dar cu metoda pe care o folosesc eu nu se face nici fum în casă, nici mizerie pe aragaz, şi au şi aproape acelaşi gust cu cele pe care le găsim la vânzătorii ambulanţi.
Secretul este să punem tigaia pe o tablă, (una din acelea pentru copt legume, sau chiar un grătar de fontă) nu direct pe foc, (fiindcă se vor arde înainte de a se coace), şi să le acoperim cu un săculeţ de hârtie sau un servet de bucatarie vechi, înmuiat în apă şi stors. În acest fel castanele îşi menţin umiditatea, şi nu devin tari şi seci. Nu uitaţi să înmuiaţi / stoarceţi săculeţul din când în când, având grijă sa nu ia foc. Tot la fel, în 10-20 minute sunt gata; verificăm încercând una.
Când sunt gata, punem castanele într-o punguţă de hârtie, pe care o închidem. În felul acesta, după 5 minute de stat în pungă, se vor curăţa mult mai uşor de coajă şi pieliţă.
În cazul în care vrem să le coacem la cuptor, trebuie să crestăm castanele tot la fel, cu un X, apoi să le lăsăm (neapărat) la înmuiat în apă rece timp de 10 minute. Le scurgem, le uscăm puţin şi le întindem într-o tavă, cu incizia în partea de sus. Punem tava în cuptorul încins la 200°C, pentru 15-20 minute.
Tocăm fin prazul şi îl sotam în unt (sau ulei de măsline), apoi adăugăm restul legumelor tocate mărunt, căţeii de usturoi întregi, şi continuăm gătitul timp de 5 minute.
Adăugăm supa fierbinte (de carne sau legume, după preferinţă, sau chiar apă), iar când dă în clocot adăugăm şi castanele tocate mărunt. Fierbem încă 15-20 minute, reglăm de sare şi pasăm supa cu un mixer vertical. Se mai poate subţia cu puţină supă, dacă este nevoie.
Servim cu o lingură de smântână şi piper proaspăt măcinat.
[/note]
S-aveţi poftă !
Frumoasa prezentare. Te asteapta un premiu la mine pe blog ;)
delicioasa supa si superbe fotografiile! :*
Te imbratisez!
Castane , ciuperci , praz … nu pot spune decat ca asta e RAIUL pe pamant !!! ;) <3
Minunate fotografii, mirosul de castane parca razbate prin ele! Eu sunt o fana a castanelor sub orice forma, iar o supa de castane acompaniata de fotografii de suflet, nu poate decat sa ma faca sa fac parte din poveste! <3
Minunat! Intr-adevar razbate mirosul de castane din fotografiile tale… :)
Cat de mult ma bucur de acesta reteta de supa deosebita.
Chiar am facut o supa cu castane, dar nu asa de multe….aceasta me face sa merg sa caut castane si sa ma apuc de munca……
Te tzuc cu drag Ana Maria !